REST, resturi, s.n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămăşiţă. 2. Tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menţionate anterior. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferenţă. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărţire şi care, adăugată produsului dintre împărţitor şi cât, ne dă deîmpărţitul. – Din ngr. résto, fr. reste. Cf. it. r e s t o, germ. R e s t.

REST s. 1. v. rămăşiţă. 2. v. deşeu. 3. v. restanţă. 4. v. diferenţă.

rest s. n., (rămăşiţe) pl. résturi

REST ~uri n. 1) Parte din ceva rămasă neutilizată sau neconsumată; rămăşiţă; ca-păt. 2) Bani (mărunţi) restituiţi celui care plăteşte cu o bancnotă sau cu o monedă ce depăşeşte suma cuvenită. 3) mat. Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferenţă. 4) mat. Număr indivizibil care rămâne după efectuarea unei împărţiri. /<ngr. résto, fr. reste, germ. Rest

rest, ramasita, nefolositor, sfarmatura

REST s.n. 1. Ceea ce rămâne (din ceva); rămăşiţă. ♦ Deşeu. 2. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulţi bani decât suma cuvenită. 3. (Mat.) Rezultatul unei scăderi; diferenţă. ♦ Parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărţiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto].

rest rămas ...trimis de Joseph la data de 16.05.2004,DEX.98,este pleonasm la reziduu-reziduuri-s.n.