RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re¹ + stabili (după fr. rétabilir).

RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema.

restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili

A RESTABIL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor ante-rioare de evoluţie. /re- + a stabili

A SE RESTABIL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părţile lui) A reveni la condiţia iniţială; a se reface; a se regenera; a creşte. /re- + a se stabili

RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire].