RESTAURÁRE, restaurări, s.f. Acţiunea de a restaura şi rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

RESTAURÁRE s. 1. refacere, (înv. şi reg.) mereme-tiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăţi.) 2. restauraţie, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restauraţie, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

restauráre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

RESTAURÁRE s.f. Acţiunea de a restaura şi rezultatul ei; restauraţie. [< restaura].