RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micşora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-şi organiza viaţa pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

A restrânge ≠ a extinde

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuţina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la ...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acţiune.) 6. v. lo-caliza.

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viaţă mai modest; a-şi limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge