RESTRÍCŢIE, restricţii, s.f. Măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc. ♢ Loc. adv. Fără restricţie = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricţiúne s.f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.

RESTRÍCŢIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulaţie.) 2. limită, (rar) mărginire. (Genera-lizează fără nici o ~.)

restrícţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -stric-), art. restrícţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restrícţiei; pl. restrícţii, art. restrícţiile (sil. -ţi-i-)

RESTRÍCŢI//E ~i f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăţi; îngrădire. ~ de circulaţie. ♢ Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis

RESTRÍCŢIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăţi etc. ♦ Fără restricţie = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricţiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].