RETÉNŢIE, retenţii, s.f. 1. Oprire, reţinere. ♢ (Jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reţinere şi acumulare în organism a unor substanţe (lichide sau gaze) care în mod obişnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retenţiúne s.f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

RETÉNŢIE s. v. oprire, reţinere.

RETÉNŢIE s. 1. (MED.) (reg.) zăpreală. (~ urinară.) 2. (TEHN.) reţinere. (Baraje de ~.)

reténţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reténţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reténţiei; pl. reténţii, art. reténţiite (sil. -ţi-i-)

RETÉNŢI//E ~i f. 1) Întrerupere a unei acţiuni; oprire; reţinere. ♢ Drept de ~ drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie. 2) Reţinere şi acumulare în organism a unor substanţe (lichide, gaze) care sunt eliminate în mod obişnuit. 3) Acumu-lare a unui curs de apă în bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. rétention, lat. retentio, ~onis

RETÉNŢIE s.f. 1. Reţinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcţionare a unor glande cu secreţie internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreţie. 3. Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălţarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcţii speciale; reţinere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retenţiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio].