RETRÁGERE, retrageri, s.f. Acţiunea de a (se) retrage şi rezultatul ei. ♢ Retragere cu torţe = paradă sau manifestaţie făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acţiune de luptă constând în cedarea unei fâşii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situaţie nefavorabilă şi în plasarea lor mai înapoi, pe o poziţie mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

RETRÁGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)

retrágere s. f. (sil. -tra-) tragere

RETRÁGER//E ~i f. 1) v. A RETRAGE şi A SE RETRAGE. 2) Operaţie de luptă, constând în cedarea unui teren, pentru păstrarea forţe-lor şi ocuparea unei poziţii mai avantajoase. ♢ A bate în ~ a) a începe cedarea poziţiilor ocupate anterior; b) a renunţa la cele susţinute anterior. /v. a (se) retrage

RETRÁGERE s.f. 1. Acţiunea de a (se) retrage şi rezultatul ei. ♢ Retragere cu torţe = paradă, manifestaţie făcută seara cu făclii aprinse; ofiţer în retragere = ofiţer care, din cauza vârstei sau a invalidităţii, a ieşit din cadrele active ale armatei. ♦ Refugiu. 2. (Arhit.) Denumire dată planurilor întinse faţă de planul principal al unei faţade. [< retrage].