REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S.n. Substanţă complexă folosită în tehnica fotogafierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spu-nător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)

revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. şi pl. revelatoáre

revelatór s. n., pl. revelatoáre

REVELAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care revelează. Un fapt ~. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um

REVELAT//ÓR² ~oáre n. Soluţie chimică folosită pentru developarea fotografică; deve-lopator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um

REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluţie cu care se tratează clişeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].