REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

REVENDICÁ vb. v. cere.

revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic, 3 sg. şi pl. revéndică

A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparţine cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer

REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparţine cuiva şi care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată].