REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.

REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.

revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. şi pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. revólte

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-şi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter

REVÓLT//Ă ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acţiu-ne violentă împotriva unei nedreptăţi; acţiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].

REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].