REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă. 4. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ♢ Revoluţie industrială = procesul înlocuirii radicale a producţiei manufacturiere (manuale) cu producţia bazată pe maşini. II. 1. Mişcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ♢ Perioadă de revoluţie = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluţiúne s.f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

REVOLÚŢIE s. v. răscoală, răsculare, răzme-riţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

revolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. revolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. revolúţiei; pl. revolúţii, art. revolúţiile (sil. -ţi-i-)

REVOLÚŢI//E¹ ~i f. 1) Etapă a dezvoltării în care se produc transformări sociale profunde în toate domeniile vieţii. 2) filoz. Acţiune organizată şi condusă de o clasă progresistă (care antrenează la luptă masele populare), având adesea ca rezultat o schimbare radicală a vieţii economice, sociale şi politice. 3) Schimbare radicală într-un domeniu de activitate (în ştiinţă, tehnică, artă etc.). [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

REVOLÚŢI//E² ~i f. 1) astr. Mişcare completă de rotaţie a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. ♢ Perioadă de ~ timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge în-treaga sa orbită. 2) geom. Mişcare de rotaţie a unui corp care parcurge o curbă închisă. 3) tehn. Mişcare completă a unui corp în jurul axei sale. [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

REVOLÚŢIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară. 2. Transformare radicală în raporturile social-economice şi politice ale unei societăţi şi care constă în trecerea puterii politice din mâinile vechii clase dominante, în mâinile unei clase noi, precum şi în sfărâmarea vechilor relaţii de producţie şi instaurarea unor relaţii de producţie noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie. 3. (Fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă şi totală. ♦ (În ideologia marxistă) Revoluţie culturală = parte componentă a revoluţiei socialiste, cuprinzând schimbările pe care aceasta le aduce în planul moral-spiritual. II. 1. Mişcare periodică a unui corp ceresc; timpul în care un corp ceresc parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologică a scoarţei terestre. 4. (Fiz.) Mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♦ Mişcare de rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. révolution, lat. revolutio].