REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. l. A găsi soluţia unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluţiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

REZOLVÁ vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.

REZOLVÁ vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluşi, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluţiona. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluţiona. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Şi-a ~ nişte treburi.) 4. a tranşa. (A ~ în favoarea sa disputa.)

rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. şi pl. rezólvă

A REZOLVÁ rezólv tranz. (probleme) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a dez-lega; a soluţiona. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren

REZOLVÁ vb. I. tr. A găsi soluţia unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluţiona. ♦ A lichida (o contradicţie, un conflict). [P.i. rezólv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].