REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esenţialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. li-mita. 4. v. reduce.

rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. şi pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúme

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puţine cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conţine în sine; a cuprin-de; a întruni; a îngloba; a însuma; a compor-ta; a conţine. /<fr. résumer

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esenţă; a se reduce. /<fr. résumer

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esenţialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].