RIDICÁT², -Ă, ridicaţi, -te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat în picioare; Fig. însănătoşit, înzdrăvenit. 2. Care stă drept, în poziţie verticală, îndreptat în sus. ♦ Înalt. 3. Fig. (Despre preţuri) Care depăşeşte plafonul normal, obişnuit; mărit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ♢ Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni şi felul lor de viaţă) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. [Var.: (înv.) aridicát, -ă adj.] – V. ridica.

RIDICÁT¹ s.n. Ridicare. – V. ridica.

Ridicat ≠ coborât, scăzut

RIDICÁT s. 1. v. ridicare. 2. culegere, cules, ridicare, strângere, strâns. (~ul unei hârtii de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ul unui colţ din văl.) 4. v. suflecare.

RIDICÁT adj. 1. sculat. (Nu stă jos, ci ~.) 2. înălţat, săltat. (Cu capetele puţin ~e.) 3. v. înalt. 4. v. suflecat. 5. v. însănătoşit. 6. v. sporit. 7. v. majorat. 8. v. exorbitant. 9. v. mare. 10. v. puternic. 11. v. aspru. 12. înalt, superior. (Nivel ~ de trai.)

ridicát s. n.