RIGOÁRE, rigori, s.f. Asprime, severitate, stricteţe, străşnicie. ♢ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♢ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.

RIGOÁRE s. 1. v. severitate. 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (înv.) scumpătate. (~ ştiinţifică.)

rigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl. rigóri

RIG//OÁRE ~óri f. 1) Caracter riguros; rigurozitate. ♢ Cu toată ~oarea cu toată severitatea; riguros. De ~ obligatoriu în anumite împrejurări. La ~ la mare nevoie. 2) la pl. Principii severe, riguroase. /<fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, ~oris

RIGOÁRE s.f. 1. Asprime, severitate, stricteţe. ♦ De rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ♦ (La pl.) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie. [< lat. rigor, cf. it. rigore, fr. rigueur].