RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a făţui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ♢ Maşină de rindeluit = maşină care efectuează în mod mecanic operaţii cu rindeaua, la care cuţitele au o mişcare de rotaţie, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a făţui. (A ~ o scândură.)

rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rindeluiáscă

A RINDELU//Í ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui