RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. şi intranz. A(-şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.

RÍŞCĂ s.f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.

RÍŞCĂ s. (turcism înv.) iasâc. (A juca ~.)

RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.

RISCÁ vb. 1. a-şi expune, a-şi primejdui. (Şi-a ~ viaţa.) 2. v. hazarda.

riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. şi pl. ríscă, 2 sg. rişti; conj. prez. 3 sg. şi pl. ríşte; imper. 2 sg. ríscă!

ríşcă s. f.

A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-şi asuma riscul. 2. intranz. (despre fiinţe) A se expune unui risc. /<fr. risquer

A SE RISCÁ mă risc intranz. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer

RÍŞCĂ f. Joc de noroc, în care câştigă cel care ghiceşte pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. /cf. rus. reška

RISCÁ vb. I. tr., intr. A-şi pune în primejdie viaţa, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acţiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].