RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.

Risipitor ≠ avar, econom, strângător

RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.

RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pus-tiitor, ruinător.

risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. şi pl. risipitoáre

RISIPIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival . Care risipeşte; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor