RITM, ritmuri, s.n. 1. Aşezare simetrică şi periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadenţă, tact; p. ext. efect obţinut prin această aşezare. ♦ Vers. 2. Desfăşurare gradată, treptată a unei acţiuni, evoluţie mai rapidă sau mai lentă a unei activităţi, condiţionată de anumiţi factori. ♦ Periodicitate a unei mişcări, a unui proces, a unei activităţi. ♦ Mişcare regulată; tempo, cadenţă. 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decoraţie, la o construcţie. – Din ngr. rithmós, fr. rythme, lat. rhythmus.

Ritm ≠ aritmie

RITM s. 1. v. cadenţă. 2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadenţă, tempo. (Merge într-un ~ susţinut.) 4. ritm fetal v. embriocardie.

ritm s. n., pl. rítmuri

RITM ~uri n. 1) Succesiune regulată în timp (a unor elemente). ~ cardiac. 2) (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; tact; cadenţă. 3) Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo. Merge într-un ~ susţinut. /<ngr. rythmós, fr. rythme, lat. rhythmus

RITM s.n. 1. Armonie care rezultă din căderea regulată a accentului pe anumite silabe într-un vers sau într-o frază muzicală. 2. Desfăşurare gradată, treptată. ♦ Mişcare regulată; cadenţă, tempo. 3. (Arte) Proporţie, armonie între părţile unui întreg. [Cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos, fr. rythme, it. ritmo].