RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care are ritm; cadenţat, regulat. ♢ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exerciţiile se execută cadenţat şi cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S.f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie şi, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Ştiinţă care studiază simetria timpilor accentuaţi şi slabi, precum şi a diferitelor valori de note într-o compoziţie muzicală. ♦ Întrebuinţarea ritmului; totalitalea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

Ritmic ≠ aritmic, neritmic

RÍTMIC adj. 1. cadenţat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mişcări ~.)

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmică, pl. rítmice

RÍTMI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial Care are ritm; care se execută în cadenţă; cadenţat. Bătăi ~ce. ♢ Gimnastică ~că exerciţii de gimnastică care se execută cadenţat şi cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadenţat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mişcărilor armonie şi siguranţă. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].