ROÁBĂ, roabe, s.f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanţe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată şi cu două braţe, de care împinge omul; tărăboanţă. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.

ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)

roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe

ROÁB//Ă ~e f. 1) Vehicul pentru trans-portat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Canti-tate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O ~ de nisip. /Orig. nec.

Roaba cu care se cara prund sau pamant.