ROBÚST, -Ă, robuşti, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituţie fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.

Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog

ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoş, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

robúst adj. m., pl. robúşti; f. sg. robústă, pl. robúste

ROBÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituţie fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere şi rezistenţă; puternic şi rezistent. /<fr. robuste

ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].