RÓCĂ, roci, s.f. Agregat mineral natural, de compoziţie aproape uniformă, care alcătuieşte scoarţa pământului. – Din it. rocca Cf. fr. r o c.

RÓCĂ s. v. roua-cerului.

RÓCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stâncă. (O ~ dură.) 2. rocă clastică v. rocă detritică; rocă colectoare v. rocă magazin; rocă detritică = rocă clastică; rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă eruptivă v. rocă magmatică; rocă magazin v. rocă colectoare; rocă magmatică = rocă eruptivă; rocă organogenă v. biolit; rocă sedimentară v; rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.

rócă s. f., g.-d. art. rócii; pl. roci

RÓCĂ roci f. Agregat material natural care constituie scoarţa terestră şi se prezintă sub formă aproape uniformă. ~ magmatică. ~ vulcanică. / < it. rocca, fr. roc, roche

roca sedimentata necimentata, folosit mai ales la pavaje, avnd diametrul granulei mai mare de 70 mm

RÓCĂ s.f. Asociaţie de minerale, de compoziţie aproape uniformă, care constituie scoarţa Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche].