RÓDIU¹, rodii, s.m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roşii şi fructe comestibile; rodier (Punica grantum). – Din rodie.

RÓDIU² s.n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găseşte în natură împreună cu aceasta şi care se întrebuinţează aliat cu ea la confecţionarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.

RÓDIU s. (BOT.; Punica granatum) (rar) rodier, rubin, (înv. şi reg.) rodie.

ródiu (arbust) s. m. [-diu pron. -diu], art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (sil. -di-ii)

ródiu (element chimic) s. n. [-diu pron. -diu], art. ródiul; simb. Rh

RÓDIU¹ n. Metal dur, ductil, maleabil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, întrebuinţat în aliaje, la confecţio-narea instrumentelor de laborator şi în medi-cină. /<fr. rhodium

RÓDI//U² ~i m. Arbore exotic cu tulpina scundă, cu ramuri spinoase şi cu frunze alungite, cu flori roşii-aprinse şi cu fructe mari comestibile. /Din rodie

RÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuinţează aliat cu aceasta la confecţionarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].