ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. Refl. A se mişca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotaţie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mişcându-se în cerc. ♢ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câştige simpatia, bunăvoinţa. 6. Tranz. A-şi plimba ochii, privirea în toate părţile, de jur împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. şi tranz. (Despre păsări) A-şi desface penele cozii şi aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rotá vb. I] – Din roată.

ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)

rotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roteáscă

A ROT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se rotească. 2) (frânghii, sârme etc.) A înfăşura în formă de roată; a face colac. /Din roată

A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată

ROTI- v. roto-.