RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun-roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreţinut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, ţepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *a e r u g i n a.

RUGÍNĂ s. 1. v. vechitură. 2. (FITOP.) (înv. şi reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roşcaţă. (Boala plantelor numită ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlaştinii. 5. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Domnului.

rugínă s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni

RUGÍN//Ă ~i f. 1) Substanţă brună-roş-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecţioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite şi manifestată prin apariţia unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescenţă. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, şi cu flori verzui, dispuse în inflorescenţă, care creşte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis