RÚMEN¹, rumene, s.n. Primul şi cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă şi o parte din cavitatea abdominală dreaptă şi în care se înmagazinează alimentele şi se macerează sub influenţa florei bacteriene, a fermenţilor şi a mişcării pereţilor; ierbar². – Din fr. rumen.

RÚMEN², -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roşu. ♦ (Despre oameni) Cu faţa îmbujorată, cu obrajii roşii. ♦ (Despre fructe şi unele alimente) Care a căpătat o culoare roşiatică (sub acţiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roşu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.

RÚMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)

RÚMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)

rúmen adj. m., pl. rúmeni; f. sg. rúmenă, pl. rúmene

rúmen s. n., pl. rúmene

RÚMEN¹ ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen

RÚMEN² ~ă (~i, ~e) 1) (despre faţă, buze etc.) Care are o culoare roşiatică, sănă-toasă. 2) (despre persoane) Care este îmbu-jorat la faţă. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roşiatic (sub acţiunea soarelui sau a focului). Măr ~. Colac ~. /<sl. rumĕnu

RÚMEN², -Ă, rúmeni, -e, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roşu; cf. scr., slovac. rumen)

RÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].