RUMOÁRE, rumori, s.f. Zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.

RUMOÁRE s. zgomot, zvon. (~ de glasuri.)

rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri

RUM//OÁRE ~óri f. Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; freamăt. ♢ A produce (sau a stârni) ~ a produce nemulţumire generală. /<fr. rumeur, lat. rumor, ~oris

RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ♢ E x p r. A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulţumire.

RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulţumire sau o surpriză generală. [Pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].