SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ♢ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroşi, a deveni roşu. 4. Intranz. şi refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. şi: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare.

SÂNGERÁ vb. 1. a (se) înroşi, a (se) însângera, a (se) roşi, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorâţi. (A ~ tot la rană.) *2. (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a stricni. (Zootehnicianul ~ vita.)

sângerá vb., ind. prez. 1 sg. sângeréz, 3 sg. şi pl. sângereáză

A SÂNGER//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre răni sau despre părţi ale corpului) A elimina sânge. 2) fig. A îndura foarte mult. ♢ A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni roşu-aprins (ca sângele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operaţiei de recoltare a sângelui. /<lat. sanguinare