SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s.f. Sapă¹ mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colţi la partea opusă tăişului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. şi: săpălige] – Sapă¹ + suf. -ăligă.

SĂPĂLÍGĂ s. 1. săpuşoară, (reg.) săpuţă. (O sapă mică sau ~.) 2. (AGRIC.) (reg.) sapă, săpălică, săpălucă, săpălugă, săpiţă, săpucă, săpuliţă, săpuşoară, săpuţă, scrapină, (Bucov. şi Maram.) şpiţac. (~ se foloseşte în legumicultură.)

săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi

SĂPĂLÍ//GĂ ~gi f. Sapă mică, lunguiaţă (având în partea opusă a tăişului doi sau trei colţi); sapă de plivit; sapă de grădină.[G.-D. sapăligii] /sapă + suf. ~ăligă