SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbeşte (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acţiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forţe exterioare. ♢ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S.f. (Înv.) Cascadă. 2. S.m. şi f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.

SĂRITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

SĂRITÓR s. v. acrobat.

săritór adj. m., pl. săritóri; f. sg. şi pl. săritoáre

SĂRIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) şi substantival Care sare. 2) fig. (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + suf. ~tor