SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegaţie). ♢ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinităţi, în cadrul căreia se jertfeşte o fiinţă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

SACRIFÍCIU s. 1. v. ofrandă. 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preţ. (Cu ~ul vieţii sale.) 3. jertfă, sânge. (Şi-au dobândit libertatea prin ~.) 4. jertfă. (A făcut mari ~ii pentru a-şi atinge scopul.)

sacrifíciu s. n. (sil. -cri-) [-ciu pron. -ciu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (sil. -ci-i-)

SACRIFÍCI//U ~i f. 1) Renunţare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. 2) Ofrandă adusă divinităţii după un anumit ritual. [Sil. sa-cri-fi-ciu] /<lat. sacrificium, fr. sacrifice

SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinităţi. ♦ Renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinităţii, facere – a face, it. sacrificio].