SALVÁ, salvez, vb. I. Tranz. şi refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ♢ Expr. (Tranz.) A salva situaţia = a reuşi să îndrepte o situaţie grea, neplăcută; a face faţă unei situaţii. A salva aparenţele = a da unui lucru, unei situaţii etc. o înfăţişare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

SÁLVĂ, salve, s.f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de puşcă) trase simultan. – Din fr. salve.

SALVÁ vb. 1. v. scăpa. 2. v. elibera. 3. v. scoate. 4. v. mântui.

SÁLVĂ s. foc. (~ de artilerie.)

salvá vb., ind. prez. 1 sg. salvéz, 3 sg. şi pl. salveáză

sálvă s. f., g.-d. art sálvei; pl. sálve

A SALV//Á ~éz tranz. (fiinţe sau obiecte) A scoate dintr-o situaţie complicată; a scăpa. ♢ ~ situaţia a reuşi să facă faţă unei situaţii grele. /<lat., it. salvare

SÁLV//Ă ~e f. mil. Descărcări de puşcă sau de tun trase simultan din mai multe guri de foc. /<fr. salve, germ. Salve

SÁLVĂ s.f. Serie de lovituri, de descărcări ale unei arme de foc. ♢ Salvă de salut = salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive. [< fr. salve, it. salva].

SALVÁ vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparenţele = a face faţă; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].