SĂNĂTÁTE s.f. 1. Stare a unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat. ♢ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populaţii. ♢ Expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva. Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărţire; b) s-a sfârşit, nu mai e nimic de făcut; puţin îmi pasă! atâta pagubă! 2. Fig. Tărie, robusteţe. – Lat. sanitas, -atis.

Sănătate ≠ boală

sănătáte s. f., g.-d. art. sănătăţii

SĂNĂTÁT//E f. Stare fizică şi fiziologică normală a unui organism sănătos. A-şi cruţa ~ea. ♢ ~! formulă de salut (la plecare). [G.-D. sănătăţii] /<lat. sanitas, ~atis