SANATÓRIU, sanatorii, s.n. Instituţie spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium.

SANATÓRIU s. (MED.) casă de sănătate.

sanatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile (sil. ri-i-)

SANATÓRI//U ~i n. Instituţie medicală pentru tratamentul unor boli cronice sau pentru odihnă şi întremare. [Sil. -na-to-riu] /<fr. sanatorium, germ. Sanatorium

SANATÓRIU s.n. Instituţie medicală (aşezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă].