SANCŢIÚNE, sancţiuni, s.f. 1. Aprobare dată unei legi de către şeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanţă superioară celei care 1-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare, confirmare; consfinţire. 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispoziţiile ei; p. gener. pedeapsă. ♦ (În dreptul internaţional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părţii care nu respectă obligaţiile luate printr-o convenţie. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.

SANCŢIÚNE s. I. 1. v. pedeapsă. 2. penalizare. (~ primită de un sportiv.) II. confirmare.

sancţiúne s. f. (sil. sanc-ţi-u-), g.-d. art. sancţiúnii; pl. sancţiúni

SANCŢIÚN//E ~i f. 1) Act prin care şeful statului aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficială a unui act de către o instanţă superioară celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Măsură represivă pentru încălcarea unei legi; pedeapsă. ~ finală. 4) Măsură de constrângere (de natură politică, economică sau militară) aplicată unui stat de către o organizaţie internaţională pentru a reprima un act de violenţă sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sancţiunii; Sil. sanc-ţi-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, ~onis

SANCŢIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancţiona; sancţionare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internaţional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părţii care nu respectă obligaţiile asumate printr-o convenţie. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio].