SATURÁT, -Ă, saturaţi, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valenţe libere şi nu mai poate forma compuşi de adiţie; care se află în stare de saturaţie. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – V. satura.

SĂTURÁT, -Ă, săturaţi, -te, adj. 1. Care şi-a potolit pe deplin foamea sau setea; sătul. 2. Fig. Ajuns la saturaţie, dezgustat, scârbit, plictisit de cineva sau de ceva. – V. sătura.

Saturat ≠ nesaturat

SĂTURÁT adj. 1. v. sătul. 2. v. plictisit. 3. v. dez-gustat.

SATURÁT adj. (rar) sătul. (Pământ ~ de ploi.)

saturát adj. m., pl. saturáţi; f. sg. saturátă, pl. saturáte

SATURÁT, -Ă adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valenţe libere; adus în stare de saturaţie. [Cf. fr. saturé].