SAVÁNT, -Ă, savanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. Adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învăţat. 2. adj. v. învăţat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.

savánt adj. m., s. m., pl. savánţi; f. sg. savántă, pl. savánte

SAVÁN//T¹ ~ta ( ~ţi, ~te) m. şi f. Persoană specializată în cercetări ştiinţifice, având cunoştinţe vaste într-un anumit domeniu; învăţat. /<fr. savant

SAVÁN//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) Care posedă cunoştinţe vaste şi profunde; erudit; doct. 2) Care conţine multă ştiinţă. Lucrare ~tă. /<fr. savant

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoştinţe vaste şi profunde; (foarte) învăţat; erudit. ♦ Care arată multă erudiţie. // s.m. şi f. Învăţat, om de ştiinţă. [< fr. savant < savoir – a şti].