SAVURÁ, savuréz, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete şi cu plăcere, pentru a-i simţi bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

SAVÚRĂ, savuri, s.f. Material granulos obţinut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, întrebuinţat la construirea macadamurilor şi la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVÚRĂ s. v. lest.

SAVURÁ vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)

savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. şi pl. savureáză

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

A SAVUR//Á ~éz tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete şi cu plăcere (pentru a prelungi senzaţiile gustative). 2) fig. (privelişti, întâmplări, ştiri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacţie. ~ crepusculul. /<fr. savourer

SAVÚRĂ f. 1) Material granular obţinut prin concasarea pietrelor şi folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriş etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. savúra

SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuinţează la macadamuri şi la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].