SCÂLCIÁT, -Ă, scâlciaţi, -te, adj. 1. (Despre încălţăminte; p. gener. despre alte obiecte) Tocit (într-o parte); deformat. 2. Fig. (Despre cuvinte) Schimonosit, pocit (în pronunţare). [Pr.: -ci-at] – V. scâlcia.

SCÂLCIÁT adj. 1. deformat, strâmb, strâmbat, (pop. şi fam.) scălâmb, (Mold.) scrombăit. (Încălţă-minte ~.) 2. tocit. (Tocuri ~.) 3. v. stâlcit.

scâlciát adj. m., pl. scâlciáţi; f. sg. scâlciátă, pl. scâlciáte