SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr-o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoşate şi întrebuinţate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. s q u a m a.

SCĂMÁ vb. v. scămoşa.

SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguş, vată.

SCÁMĂ s. (înv.) şarpie. (~ pentru pansamente.)

scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme

SCÁM//Ă ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o ţesătură şi devenit pufos. 2) Deşeu de filatură, constând din fibre textile scurte şi pufoase, folosit pentru obţinerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama