SCHELÉT, schelete, s.n. 1. Totalitatea oaselor care susţin corpul unui vertebrat; sistemul osos aşezat în poziţia sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenţă al unei construcţii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau ştiinţifice; schemă. – Din fr. squelette.

SCHELÉT s. v. schemă.

SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelărie. 3. v. structură.

schelét s. n., pl. scheléte

SCHELÉT ~e n. 1) (la om şi la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatură. 2) fig. Fiinţă foarte slabă. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistenţă a unei construcţii; osatură; carcasă. ~ de avion. 4) fig. Construcţie internă a unei opere scrise; schemă compoziţională; osatură. /<ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett

SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistenţă care formează o construcţie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, ştiinţifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].