SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.

SCHILODÍ vb. v. deflora, dezvirgina.

SCHILODÍ vb. (MED.) 1. v. mutila. 2. a (se) ologi, (înv. şi reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la o mână.)

schilodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schilodeáscă

A SCHILOD//Í ~ésc tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluţi. /Din schilod

A SE SCHILOD//Í mă ~ésc intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. /Din schilod