SCHÍSMĂ, schisme, s.f. Separarea formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine; p. ext. dezbinare sau neînţelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.

SCHÍSMĂ s. v. sciziune.

schísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme

SCHÍSM//Ă ~e f. 1) rel. Separare a unor comunităţi religioase de o biserică unitară în urma unor neînţelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme

SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînţelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].