SCLIPITÓR, -OÁRE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipeşte; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.

SCLIPITÓR adj. v. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splen-did, strălucit, strălucitor.

SCLIPITÓR adj. 1. licăritor, lucitor, scânteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi fam.) sclipicios, (înv.) scânteind, scânteios. (O lumină ~oare.) 2. lucios, lucitor, scânteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. v. strălucitor. 4. lucios, lucitor, scânteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

sclipitór adj. m., pl. sclipitóri; f. sg. şi pl. sclipitoáre

SCLIPIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care sclipeşte; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădeşte aptitudini intelectuale deosebite. Inteligenţă ~oare. /a sclipi + suf. ~tor