SCOC, scocuri, s.n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcţie din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buştenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. v. jilip.

SCOC s. v. adăpătoare, bulboacă, bulboană, jgheab, ochi, olan, streaşină, troacă, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

scoc s. n., pl. scócuri

SCOC ~uri n. 1) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii; lăptoc; uluc. 2) Groapă care se face la căderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab înclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (buşteni, minereuri etc.). /<sl. skoku