SCOP, scopuri, s.n. Ţintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască; ţel. ♢ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scópos s.n.] – Din ngr. skopos.

SCOP s. v. cântec, compoziţie, melodie, muzică.

SCOP s. 1. v. cauză. 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, ţel, ţintă, (pop.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a ...) 3. obiect, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) pravăţ. (~ul unei cercetări.) 4. finalitate, ţel, ţintă. (Care este ~ul acestei acţiuni?) 5. v. des-tinaţie.

scop s. n., pl. scópuri

SCOP ~uri n. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; ţel. A urmări un ~. A-şi atinge ~ul. /<ngr. skópos,lat. scopus

-SCÓP Element secund de compunere savantă cu sensul „(persoană, aparat) care examinează“, „care observă, priveşte“. [< fr. -scope, it. -scopo, cf. gr. skopein – a privi].

scop, scopi, s.m. (înv.) om castrat.