SCORNITÚRĂ, scornituri, s.f. 1. Afirmaţie falsă, de rea-credinţă, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuieşte, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.

SCORNITÚRĂ s. 1. v. invenţie. 2. v. minciună.

scornitúră s. f., g.-d. art. scornitúrii; pl. scornitúri