SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracţie.

SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. 1. Leagăn de lemn (sau construcţie cu mai multe leagăne fixate pe acelaşi schelet) care se balansează sau se învârteşte în cerc, servind ca mijloc de distracţie; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se aşează două persoane, pentru a se legăna. [Pl. şi: scrâncioabe] – Et. nec.

SCRÂNCIOB s. dulap, leagăn, (înv. şi reg.) scârcium, (reg.) huiţ, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă. (S-a dat în ~ la moşi.)

scrânciob s. n., pl. scrâncioburi

SCRÂNCIOB ~uri n. Instalaţie distractivă alcătuită din unul sau mai multe leagăne, care balansează înainte şi înapoi sau se rotesc în jurul unei axe fixe. /<sl. sukrontiti