SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forţa, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ♢ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. e x c r e m e n t u m.

SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

scréme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. screámă; part. scremút

A SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-şi contracta muşchii pentru evacuarea conţinutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere